De ce nu ne putem traii niciodata vietile asa cum vrem? Da, sunt fericita cu alegerile mele si le accept consecintele.Dar cand ascult"Little Mo" sau mai stiu eu ce alta melodie nu ma pot oprii sa nu ma gandesc la jocurile din copilaria mea.Nu ma pot oprii sa nu ma gandesc ca am imbatranit inainte sa apuc sa fiu adolescenta, ca toata aceasta prudenta musca din carnea mea,rozand fibra cu fibra...Si carnea creste la loc doar pentru a crea loc pentru alte rani.Da , fac ce vreau eu, dar de fapt, fac doar ceea ce vrea adultul din mine-copilul agonizeaza.Eu nu as sta sa invat pe dinafara interpretarea unui ratat asupra lui Kant, eu as sta pe pervazul ferestrei, fumand si citindu-l pe Mill.Dar eu sunt moarta,asa ca nu mai citesc...Adultul planuieste viata unui mort-cata maturitate!!...
Acum e prea tarziu,ti-au pus deja flori pe mormant...

Credem ca ne construim vise , dar de fapt ne construim doar propriile cavouri,cavourile trairilor noastre, cavouri din carne si oase, firave in calea vantului si a ploii dar de nedoborat dinauntru.