Nu pot dormi.Insomnie?Nu...Doar o senzatie cum ca somnul nu m-ar mai vrea in haremul lui , o neliniste ce ma vaneaza si imi zgarie gandurile si o oboseala invaluitoare ca o ceata.
In fiecare noapte , dupa ce redevin sclava a medicamentelor si a fricii mele de intuneric , ma ascund sub patura grea si imi imbratisez perna , pe care o musc pana ce ma inec.Minutele trec , uneori doua , douazeci....alteori cedez si incep sa citesc sau sa scriu , asa cum fac in noaptea aceasta...
Ma simt goala , pierduta , abandonata , vulnerabila , mi-e frig...corpurile camerei se imbraca in noapte si tacere , insa ferestrele raman aurite si rasetele adie prin ele.Ma simt vanata si patura nu imi mai da senzatia de siguranta de altadata.Adorm si teama se dizolva in cosmaruri ce ma dor zile la randul dupa aceea sau in vise ametitoare ce ma dor chiar mai mult.Intind mainile , imi imbratisez corpul , ma trezesc si iar adorm...
Lumina solara revine mereu si ma elibereaza de aceste chinuri ale noptii , facandu-ma din nou sclava a unei lumi ce nu m-a vrut...
...tanjesc...