Cand ne gandim la trecut , cel mai adesea ne amintim umilintele , spaimele , durerile si prea rar rasetele sau macar clipele pentru care acum suradem . De ce nu putem inmuia un burete in apa amestecata cu detergent cu parfum de levantica si apoi sa stergem cu el tot ceea ce ne-a ranit vreodata? Oare chiar ne ajuta la ceva acest cufar deschis , plin cu plagi infectate , bandaje imbuibate cu sange si puroi , dar mai ales cu ura , cicatrici , vanatai...?...Chiar avem nevoie de noptile nedormite , de orele pierdute in rememorarea a ceea ce ne-a durut ?! Eu personal m-am gasit in urma cu cateva luni la fel de naiva ca si acum cativa ani.Surprinsa si dezamagita am aflat ca experienta nu ne face mai intelepti.Si atunci pentru ce trebuie , dom'le , ca pentru toate ranile pentru care am suferit candva , sa suferim din nou si din nou si....

Tot asa se spune si ca cerul senin e superb.Dar nu cerul senin e superb , ci cerul privit din tren , cerul spart de un munte , cerul de deasupra unui bloc cenusiu , cerul privit din spatele unor gratii , cerul in care se rup valurile marii , cerul privit printe frunze....
Si asta pentru ca cerul este imaginea libertatii.Iar libertatea este singurul concept care ne mai uneste , singurul vis pe care il mai avem cu totii .O utopie dulce....caci in final , ramanem doar sclavi ai acestei lumi si apoi murim.